Ce este osteopatia?

Osteopatia este o metoda terapeutica ce diagnosticheaza si trateaza pierderile de mobilitate ale tesuturilor, care afecteaza diferite structuri ale corpului omenesc (oase, muschi, organe, nervi etc.) si provoaca un dezechilibru al sanatatii. Osteopatul ia in considerare globalitatea corpului si, sprijinindu-se pe cunostiinte aprofundate in anatomie si fiziologie, trateaza redind mobilitatea necesara; pentru aceasta el intrebuinteaza numai miinile sale.

Dar nu este vorba de mobilitatea aparenta, fiziologica, ci de biomecanica osteopatica, specifica fiecarei structuri si imprimata intregului corp de catre creier, prin unda numita Mecanismul Respirator Primar al tesuturilor.

Nimeni nu are un corp perfect. Noi toti avem de la nastere unele zone lipsite de mobilitate, ceea ce are o mare influenta asupra sanatatii. La originea acestor probleme se afla traumatismul sub toate formele, fizic, emotional sau psihic, mostenit deja de la parinti si bunici.

Organismul are capacitatea sa proprie de vindecare, cu conditia ca patologia sa fie reversibila.

Rolul osteopatului este sa "dea startul" la procesul de vindecare, prin liberarea zonelor respective, pe care le va ajuta asfel sa devina functionale, Asa se va ameliora raportul dintre structura si functiune, ceea ce constitue plrincipiul de baza al osteopatiei, emis de fondatorul sau Arthur Taylor Still, in sensul ca structura guverneaza functiunea.

Datorita influentei importante asupra sanatatii si pina la o limita de gravitate, aceasta terapie este o metoda alternativa la medicina clasica, insa ele nu se exclud. Din contra pot fi reciproc complementare.

Scurt istoric cronologic

Osteopatia este inventata in America de catre dr. Andrew Taylor Still, care infiinteaza in 1892 la Kirskville primul colegiu osteopatic. El a fost primul care a inteles ca, pentru a fi sanatos, este necesara o buna mobilitate a tesuturilor intregului corp omenesc.

Unul din elevii sai, John Martin Littlejohn, a deschis in 1918 "British Scool of Osteopathy", transferand osteopatia in Anglia.

Un alt discipol foarte important al lui Still, William Garner Sutherland, a inteles ca la nivelul creierului se produce o impulsie care se transmite in tot corpul, Mecanismul Respirator Primar. El a inteles primul acest mecanism, l-a studiat si a descris adaptarea mecanica a oaselor capului la aceasta impulsie. De asemenea, Sutherland a pus bazele tehnicii de manipulare osteopatica functionala.

Dupa 1950, Rollin Becker realizeaza continuitatea completa a corpului omenesc in tratamentul osteopatic, afirmindu-l ca "matière vivante, entièrement unifiée".

Primii francezi in osteopatie s-au format dupa 1950, si alaturi de baza pusa de catre britanici, aportul stiintei lor de-a lungul deceniilor urmatoare a fost considerabil, mai ales in sfera viscerala.

La ora actuala, datorita impactului important asupra sanatatii, osteopatia tinde sa se universalizeze, caci beneficiile sale se pot obtine la toate varstele, de la nou nascut pana la varstnic.