Ce este osteopatia?

Osteopatia este o metoda terapeutica ce diagnosticheaza si trateaza pierderile de mobilitate ale tesuturilor, care afecteaza diferite structuri ale corpului omenesc (oase, muschi, organe, nervi etc.) si provoaca un dezechilibru al sanatatii. Osteopatul ia in considerare globalitatea corpului si, sprijinindu-se pe cunostiinte aprofundate in anatomie si fiziologie, trateaza redând mobilitatea necesara; pentru aceasta el intrebuinteaza doar mâinile sale.

Dar nu este vorba de mobilitatea aparenta, fiziologica, ci de biomecanica osteopatica, specifica fiecarei structuri. Ea este imprimata intregului corp de unda produsa de miscarea metabolica celulara, numita Mecanismul Respirator Primar sau MRP.

Nimeni nu are un corp perfect. Noi toti avem de la nastere unele zone lipsite de mobilitate, ceea ce are o mare influenta asupra sanatatii. La originea acestor probleme se afla traumatismul sub toate formele, fizic, emotional sau psihic, mostenit deja de la parinti si bunici.

Organismul are capacitatea sa proprie de vindecare, cu conditia ca patologia sa fie reversibila.

Rolul osteopatului este sa "dea startul" la procesul de vindecare, prin liberarea zonelor respective, pe care le va ajuta asfel sa devina functionale, Asa se va ameliora raportul dintre structura si functiune, ceea ce constitue plrincipiul de baza al osteopatiei, emis de fondatorul sau Andrew Taylor Still, in sensul ca structura guverneaza functiunea.

Datorita influentei importante asupra sanatatii si pina la o limita de gravitate, aceasta terapie este o metoda alternativa la medicina clasica, insa ele nu se exclud. Din contra pot fi reciproc complementare.

Scurt istoric cronologic

Osteopatia este inventata in America de catre dr. Andrew Taylor Still, care infiinteaza in 1892 la Kirskville primul colegiu osteopatic. El a fost primul care a inteles ca, pentru a fi sanatos, este necesara o buna mobilitate a tesuturilor intregului corp omenesc.

Unul din elevii sai, John Martin Littlejohn, a deschis in 1918 "British Scool of Osteopathy", transferand osteopatia in Anglia.

Un alt discipol foarte important al lui Still, William Garner Sutherland, a inteles si descris primul adaptarea biomecanica a oaselor craniene la impulsia MRP. Este autorul cartii "THE CRANIAN BOWL". De asemenea a pus bazele tehnicii osteopatice functionale.

Dupa 1950, Rollin Becker realizeaza continuitatea completa a corpului omenesc in tratamentul osteopatic, afirmindu-l ca "matière vivante, entièrement unifiée".

Primii francezi in osteopatie s-au format dupa 1950, si alaturi de baza pusa de catre britanici, aportul stiintei lor de-a lungul deceniilor urmatoare a fost considerabil, mai ales in sfera viscerala.

La ora actuala, datorita impactului important asupra sanatatii, osteopatia tinde sa se universalizeze, caci beneficiile sale se pot obtine la toate varstele, de la nou nascut pana la varstnic.